Determinantii primari ai motivatiei legate de o sarcina intr-o organizatie sunt scopurile si intentiile constiente ale persoanei. In psihologia organizationala, cel mai cunoscut model al stabilirii scopurilor este cel propus de Locke. Acesta porneste de la asumptia ca pentru ca un individ sa fie motivat, e nevoie ca el sa fie implicat in atingerea unor scopuri specifice, adica, alegerile si actiunile angajatilor reflecta preferinta lor pentru un anumit tip de recompense. Rolul managerului e de a face cat mai clara calea prin care aceste recompense pot fi primate, astfel incat sa-I motiveze pe angajati sa aiba o performanta cat mai buna.
Asumptiile de baza ale modelului sunt:
- Indivizii iau decizii constiente asupra scopurilor pe care le urmaresc. Aceste scopuri servesc ca baza motivationala pentru cantitatea de efort investit si dorectionarea acestuia.
- Schimbarea valorii recompenselor la locul de munca va avea un efect asupra comportamentului angajatilor numai in masura in care si scopurile vor fi mai atractive.
- Satisfactia sau lipsa de satisfactie fata de propria performanta depinde daca individual a atins un scop dificil, dar echitabil.
Aceasta teorie e o ilustratie in mediul organizational a asumptiilor social-cognitive referitoare la stabilirea scopurilor si importanta acestora pentru performanta efectiva a indivizilor.
Sursa: Opre, A., Boros, S., Personalitatea in abordarile psihologiei contemporane
1
0
?
??